1913. Intr-un orasel austriac de garnizoana, ofiterul de cavalerie Anton Hofmiller e invitat la castelul bogatului proprietar Kekesfalva. Cand petrecerea e in toi, tanarul o invita la dans pe fiica gazdei, fara sa stie ca e paralizata – iar apoi, vrand sa-si repare stangacia, face greseli dupa greseli, pe care le pune pe seama a ceea ce Stefan Zweig numeste -nerabdarea inimii-. E singurul roman pe care Zweig l-a scris pana la capat, iar personajele sale sunt martori nauci ai propriei catastrofe, simboluri ale unei civilizatii in plin dezastru, dar care nu gaseste puterea sa se impotriveasca ritmului ametitor al unui ultim vals. Stralucitor si rafinat, scrisul lui Zweig e ceea ce ramane din lumea inghitita de nebunia secolului XX. O sfasietoare poveste de dragoste, in care vedem cum soarta ii face orbi pe-aceia pe care vrea sa-i piarda.