Cand or sa mi se termine toate povestile personale, cand n-o sa mai am niciun fel de -inspiratie-, probabil ca o sa ma asez la masa si o sa scriu simplu, fara sa adaug, sa interpretez sau sa comentez ceva, un roman despre viata fratelui Padre: de la exceptionala sa coborare din tren la Pojorata, la venirea in Iasi, la cariera lui de ziarist pentru Monitorul, la cea de preot navetist, la cea de redactor la Polirom, la cea de cercetator stiintific al Universitatii -Cuza- din Iasi si pana azi, cand am aflat intamplator pe net ca este preot misionar in Scotia (plus ca Dumnezeu stie ce-o sa se mai intample pana voi scrie eu romanul). Am o mie de povesti cu el, pe care – cu rare exceptii, desi in ultima vreme nu ne-am vazut decat de doua ori pe an – le spun aproape zilnic apropiatilor mei. Dincolo de fratia noastra, l-am considerat mereu un fel de samurai al crestinismului ortodox, alternand perioadele de lupta cu cele de zen… – Florin Lazarescu