Considerata prima autobiografie din literatura romana, cartea lui Teodor Varnav, boier din Moldova, a fost scrisa in 1845 si este una dintre putinele marturii din tarile Romane despre prima jumatate a secolului al XIX-lea. Provenind o familie scapatata, Teodor Varnav are parte de putina educatie (frecventeaza totusi scoala unui dascal grec, pe nume Panaioti, la Bucuresti, in 1813-1814), iar povestea vietii lui este una a stradaniilor neincetate de a-si face o situatie si a regretelor ca nu a avut parte de mai multa invatatura. E in acelasi timp o istorie foarte spumoasa, scrisa in limba timpului, din care nu lipsesc aventurile picaresti si oamenii din cele mai diverse medii.